joi, 11 martie 2010
miercuri, 3 martie 2010
Frumuseţea-i ca o melodie,
Ce răscoleşte inima pustie,
Poate vederea s-o mângâie,
Nostalgică dorinţa să învie.
Termen alunecos şi discutabil,
Ochiului creând probleme,
Interiorul fix, inegalabil,
Aduce întrebări, dileme.
Ascunsă-n labirintul efemer,
De omul potrivit pătrunsă,
Mocnind, acoperită de mister
Adeseori rămâne nepătrunsă.
Frumuseţea-i vorbă de prisos
Conform zicalei ce se ştie,
„Că nu-i frumos ce e frumos,
Este frumos ce-mi place mie”.
Urmaşele zeiţei Afrodita,
Mici unicate ce rămân la pândă,
Mult ar dori să intre în elita
Frumoaselor cu viaţa blândă.
(de Viorica Pop)
;;
Subscribe to:
Postări (Atom)