CHIRICESCU-OANE

Frumuseţea-i ca o melodie,
Ce răscoleşte inima pustie,
Poate vederea s-o mângâie,
Nostalgică dorinţa să învie.

Termen alunecos şi discutabil,
Ochiului creând probleme,
Interiorul fix, inegalabil,
Aduce întrebări, dileme.

Ascunsă-n labirintul efemer,
De omul potrivit pătrunsă,
Mocnind, acoperită de mister
Adeseori rămâne nepătrunsă.

Frumuseţea-i vorbă de prisos
Conform zicalei ce se ştie,
„Că nu-i frumos ce e frumos,
Este frumos ce-mi place mie”.

Urmaşele zeiţei Afrodita,
Mici unicate ce rămân la pândă,
Mult ar dori să intre în elita
Frumoaselor cu viaţa blândă.
(de Viorica Pop)