joi, 1 aprilie 2010
joi, 11 martie 2010
miercuri, 3 martie 2010
Ce răscoleşte inima pustie,
Poate vederea s-o mângâie,
Nostalgică dorinţa să învie.
Termen alunecos şi discutabil,
Ochiului creând probleme,
Interiorul fix, inegalabil,
Aduce întrebări, dileme.
Ascunsă-n labirintul efemer,
De omul potrivit pătrunsă,
Mocnind, acoperită de mister
Adeseori rămâne nepătrunsă.
Frumuseţea-i vorbă de prisos
Conform zicalei ce se ştie,
„Că nu-i frumos ce e frumos,
Este frumos ce-mi place mie”.
Urmaşele zeiţei Afrodita,
Mici unicate ce rămân la pândă,
Mult ar dori să intre în elita
Frumoaselor cu viaţa blândă.
(de Viorica Pop)
duminică, 14 februarie 2010
In rosul lor aprins de facla vie,
Cu trup subtire, imbracat in spini,
S-au asezat toti macii pe campie
Sfidand ideea ternelor gradini.
Nu vor buchet in glastra ta sa fie.
Isi fac petala lacrima de dor.
Destinul lor e-acolo pe campie.
In glastra plang, se scutura si mor.
Acolo unde leagan le e vantul
Si apa beau cand roua cade-n zori.
De hrana lor se bucura pamantul
Si au prieteni zecile de flori.
Din adieri se leagana cicoarea
Rosind in fata firului de mac.
Ii-ntinde fericirea si candoarea
Ce prea demult in florile ei zac.
In zborul lui un puf de papadie
Desprins parca din lumea de povesti,
Pluteste peste macii din campie
Cu frumuseti ce-ndeamna sa iubesti.
Culoarea purpurie, ruginita,
Petala lor gingasa si subtire.
Iubesc tandretea lor nemarginita.
Din flori de mac am adunat iubire.
Etichete: iubire
marți, 9 februarie 2010
duminică, 7 februarie 2010
:) A fost odata ca niciodata un ursulet pe nume Tufi. Avea o blanita cafenie din plus de cea mai buna calitate, ochisori cat doi nasturei si un nasuc mic si negru, asa cum au toti ursuletii. Numai ca el nu traia in padure ca ursii adevarati, ci intr-o camera, sub patul unui print pe nume Vitejel. Tufi si Vitejel erau doi amici nedespartiti... :)...